Rozele se scutur’, moarte...

Rozele se scutur’, moarte... (cântec) de Sándor Petőfi

Traducere de Ștefan Octavian Iosif
Opere vol. 2, Editura Minerva, București, 1971, p. 190.
Titlul original: Hull a levél a virágról....

Rozele se scutur’, moarte...
Dragă, eu mă duc departe.
Bun rămas, tu, mititico,
Bun rămas, tu, frumușico,
Bun rămas!

Luna tremură în ceață,
Galbenă, ca noi, la față.
Bun rămas, tu, mititico,
Bun rămas, tu, frumușico,
Bun rămas!

Valea-i umedă de rouă,
Umezi ni sunt ochii nouă.
Bun rămas, tu, mititico,
Bun rămas, tu, frumușico,
Bun rămas!

Rozele-nfloresc la vară,
Când mă întorc și eu în țară...
Bun rămas, tu, mititico,
Bun rămas, tu, frumușico,
Bun rămas!

(Pesta, 7 ianuarie 1845)