Robert Burns, poetul țărănimei/Vremea de-altădată

 

VREMEA DE-ALTĂDATĂ

Prietenia noastră veche
Să fie ea uitată?
Prietenia noastră veche
Și vremea de-altădată?...
Cum rătăciam prin văi și lunci
A noastră lumea toată!
Vai! ce-am mai rătăcit de atunci,
Din vremea de-altădată.

Cum bălăciam voioși doi prunci,
în apă ziua toată!
Trecut-am mări și țări de atunci,
Din vremea de-altădată...
Dă-mi mâna’ncoace scump tovarăș!
Să bem cu foc odată!
Aminte să ne-aducem iarăș
De vremea de-altădată!