Robert Burns, poetul țărănimei/În ciudă!

 

IN CIUDĂ!

Se vede sărman, oropsit, nevoiaș,
Și fruntea și-o ’nclină — în ciudă?
Dar noi ne mândrim și-o nălțăm mai trufaș,
Și-aceasta doar numai în ciudă!
In ciudă și numai în ciudă,
In ciuda atâtor mizerii ce sânt,
Nimic nu e rangul decât un cuvânt,
Și omul e aur — în ciudă!

Cu pâine și sare, cu coji de mălai
Trăim anevoie — în ciudă!
Nebuni și mișei se răsfață ca ’n raiu,
Dar om este omul — în ciudă!
In ciudă și numai în ciudă,
In ciuda averii și-a tuturor chiar,
Tot omul cel vrednic e mărgăritar,
Oricât de sărac e — în ciudă!

Vedeți voi pe-acela — el ci-că-i boer —
Și țanțoș ce umblă — în ciudă!
Asculte-l toți proștii și ’nalțe-l la cer
El tot e-un netrebnic — în ciudă!
In ciudă și numai în ciudă,
In ciuda podoabei ce-o poartă la piept,
Un om fără sgardă, un om înțelept
Se uită și râde — în ciudă!

Un rege îl poate ’ncărca din prisos
Cu nume și-onoruri — în ciudă!
Dar vrednic să facă din om ticălos
Nu poate nici dânsul — în ciudă!
In ciudă și numai în ciudă,
Oricât e de sus și oricât de semeț,
Nimic nu-i mai sfânt și nimic mai de preț
Ca mintea și cinstea — în ciudă!

De-aceea rugați-vă Domnului sfânt,
Să lupte tot omul — în ciudă!
Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt
Pe lumea aceasta — în ciudă!
In ciudă și numai în ciudă,
Veni-va ea vremea înscrisă pe steag
Când om către om să-și întindă cu drag
O mână de frate — în ciudă!