Profile literare/N. Nicoleanu
yjin familia poeților noștri, cari au părăsit această lume tocmai In splen- doarea înflorirel vîrstel și talentului lor, — sumbra figură a Iul Nicoîeanu pare a se deosebi Intr'un relief mal luminos. Este adevgrat că 'n jurul numelui s6u nu s'a prea făcut zgomot, amintirea mor- țel sale nu s'a apoteozat nici de gu- vern, nici de națiune; iar pe mormân- tul s6u, cine știe dacă va fi crescând vr'o floare, — ce este o emblemă sfântă pe groapa unul poet El a trecut ca un trubadur pribeag și melancolic, — ca un trubadur al inimeî sale. El n'a fost un artist de cel îngrijiți și pasionați de artă, muncind fără o- bosire să inoveze, să conceapă creațiunl 136 de-acelea, cari zguduie spiritele uneî e- pod, statornicesc bazele unei școli, unul curent; cari produc revoluțiunl și evo- luțiunl în republica artei. Nu, Nicoleanu nu s'a ivit înregimentat în vr'o divizie literară; nu s'a manifestat cu sisteme și teorii; — el a tost un cântăreț sin- guratic și firesc, care, — dacă 1-al fi în- trebat pentru ce cântă, — țl-ar fi răs- puns cu aceste versuri din plângătoarea limbă a Iul Lamartine: Demande k philomMe Pourquoi durant Ies nuits sa douce voix se mâle Au doux bruit des ruisseaux soux Tombrage roulant ; Je chantais, mes amis, commn rhomme respire, Comme Toiseau g^mit, comme le vent soupire, ( omme Teau murmure en coulant... S'a zis de Lamartine că el a fost poet mal mult prin instinct. Vedea spre pildă, un arbore, la umbra căruia legase cu inima unei copile un vis naiv și dulce de adolescent ; sau revenea pe lângă ma- lurile unul lac, de care se aninau clipele u- nel fericiri sau dureri stinse, —și atunci, — nu se putea alt-fel, — figura poetului se nuanța de umbra unei contemplațiunî meditativă, sufletul s6u se încălzea la 187 flacăra amintireî, imaginațiunea lui visa, și, — fatalmente. — această stare psiho- logică trebuia să se concretizeze în ver- suri, pe un petec de hârtie. Nicoleanu se apropie de această na- tură lamartinistă. Firește că nu caut să învederez o a- sămuire desăvârșită între temperamen- tul poetului francez și-al Iul Nicoleanu, — aceasta ar însemna că nu știu aprecia marea deosebire ce egzistă între amân- doi, — dar întru cât privește izvorul su- fletesc al poeziei, și la unul și la altul, curge natural, duios, vag, puțin mo- noton. Poeziile lui Nicoleanu au, mal înainte de toate, tocmai acel <ceva^ reflectat din sufletul poetului, care 'ți dă culoarea pură a simțimgntelor lui. El nu* e un artist meșter. Nu '1 vei surprinde căz- nindu-se să 'șl ecsagereze simțirea, să 'I dea o vibrație mal pesimistă, în ca- drul unei forme sculptural cioplită. Poe- zia Iul Nicoleanu este caldă, plângă- toare, firească, sugestivă. Câte-o dată, par'că o vezi agitată, or puțin sceptică; 1S8 dar nici o dată dusă pană 'n adâncimea pesimistă a mult admiratului Eminescu. Un alt punct de remarcat iarăși mal este faptul, că pe când la cel mal mulți poeți al noștri, — chiar și în Eminescu, — se resimnte oare-cum influența poeților sau filosofilor străini, în Nicoleanu ab- solut nici o inrîurire nu reiese, cu toate că poetul era unul din oamenii citiți al epocel sale. Nicoleanu este deci un temperament de poet cu totul original în literatura noastră. Poeziile sale — puține la num6r, — cuprinse între copertele unul volum foarte simplu și modest, par a se con- topi, sau a se lega într'o unitate intimă în poema: O iluzie pierduta^ ce este capul s6u de operă. Ea a rferaas în li- teratura românească, tot ca ^Shi4,râr toruh lui Eliade, ^Vara la țară* a lui Deparațeanu ; ^Ruinele Târgovisteî* ale lui Cârlova. In adevăr, tot ce Nicoldanu visase mal frumos, aspirase cu mal mult foc, se întrupase într'o iluzie, luase forma unul ideal isd Această iluzie, acest ideal a fost o femele. — Femela! tot d'auna femela! Se înțelege: poetul nu este un bur- ghlez care să tindă la cucerirea banului prin toate mijloacele ; nu este un ambi- țios care visează un portofoliu de mi- nistru ; nu este o mediocritate practică, mulțumită de sine și de alții; poetul iubește o femele, — un univers pentru el;— și iată cum o simnte, cum o vede, cum i se pare: Intr'a nopțel melodie credeam vocea ta divină, In senin priveam albastrul ochiuluî tSu gânditor, In surisul aurorei chipul tău plin de lumină, Si 'n parfumul dimineții respirarea ta de-amor. Nu este aceasta un univers? Aî crede, cu toate acestea, că poetul n'a iubit în femele de cât frumusețea. Atunci am fî fost poate în fața unei pasiuni trecătoare. Dar nu, poetul a vrut o femele bună. simțitoare, sinceră : un înger, — dacă fe- meile pot să fie îngeri! Nu știai c'o mină cată altă mână să ^ntâlnească, Și simțirea altă soră de care să se lipească. Și că omul osândit, 140 Presimțind a suferinței și-a furtunelor turbare, Caută mal dinainte o lumină de scăpare, Inlr'un port mal liniștit. Dacă această iluzie ar fi r6mas ve- cinie în orizontul eî albastru, de sigur că nici o dată fruntea poetului nu s'ar fi înorat subt o negură de decepțiuni amare, cart i-au zdruncinat toată viața. O iluzie pierdută, — 1-a pierdut: Patru ani ml-am plâns destinul și ml-am blestemat simțirea, Patru ani ml-a fost legată libertatea și simțirea D-al tău pas amăgitor! In « Venere si Madonă» a lui Emi- nescu, întâlnim același plângere, același decepționism de femele. Poetul își bles- temă iubita sub cele mal crude învi- nuiri. Dar de o dată, își oprește mânia, — și din nou, în ecstazul adorațiunel, o o Iartă și o • roagă să uite învinuirea lui «crudă și nedreaptă». Aceasta arată caracterul lui Eminescu blând și Iertător. ^Ilusia pierdută» însă, se sfîrșește cu un țipăt suprem de durere și ură: Adio, dar lung adio, lung și fără revedere! Ași dori, femele crudă, nici Pa douS înviere Să nu te mal pot vedea! 141 Ce contrast izbitor între sfîrșitul « Ve- nereîși Madonă» și ^Ilusiî pierdute!» Nicoleanu n'a fost nicî satiric, ca cel puțin să 'șl poată rîde de femele, așa cum a făcut Eminescu. în satira IV. El n'a știut de cât să iubească si se bles- teme, când a fost înșelat. Câte-o dată numai, când își reamin- tește fericirile iubirel trecute, pare că se înfioară la gândul că e uitat de tot, că e un nenorocit străin și fără parte : — si atunci: > Să nu părăsești iubirel jalnica mea suvenire ! Mal adu-țl, adu-țl aminte, — căci la singura gândire C*așl putea, uitat de tine, prin lume să rătăcesc, — Simt că mintea mi s'ar pierde, desperarea m'ar 'nvinge... Așa a și urmat: tristul sfîrșit al po- etului se știe de toți. Acea «iluzie» era lumea nâuntrică a poetului; când ea s'a distrus, el s'a v6- zut rătăcit și pierdut în lumea din afară Trecând la o altă coardă a poeziilor Iul Nicoleanu, vedem că el a fost încă un om superior prin virtuțile și simți- mintele sale nobile. EI a plâns pe cel 148 nenorocit, pe cel mizer, și a biciuit pe conrupătorl, pe vițioșl, pe tirani. A în- fierat pe curtezana «vilă și tîrîtoare>, și a cântat în versuri de o duîoșie miș- cătoare pe copilele căzute din iubire, sau sărăcie. Poemele: «O victimă > și ^Agonia dreptului» vorbesc cu elo- cință în sensul acesta. El este unul din suveranii nostril în imperiul inimilor.