Sari la conținut

Poesii (1888-1894)/Priveliștĭ

Iubirĭ de foc Poesii (1888-1894) de Artur Stavri
Priveliștĭ
Și noi ca dînsul

                                                I

Pace 'n deal, pace pe vale. Codrul vechiŭ în depărtărĭ
Frunză moartă 'n liniștire cerne veșnic pe cărărĭ.
Crengĭ de-arin și de mesteacăn, clătinate'ncet, cu jale
Îngrădesc singurătatea de pe lacul mut din vale.
Printre norĭ tivițĭ cu aur soarele măreț sĕ pleacă;
Pe albastrul luciu-al apeĭ, aprinzînd cărărĭ, sĕ 'neacă
Liniștit, în fund, departe, în oglinda cea de lacurĭ.
Luna 'n corn de-argint sĕ 'nalță peste munțĭ ce dorm de
                                                                   [veacurĭ.

Peste apele-adormite, peste patimĭ spulberate,
Peste gîndurile lumeĭ în durere înoptate —
Și tăcerea crește, par'că din cer liniște sĕ lasă....
Pace'n deal, pace pe vale, pace-adîncă 'n umbra deasă.

                                                  II

La soare-apune noriĭ plutesc stîncĭ de jăratec —
Și licăriș de apă ce doarme 'n văĭ molatec —
Și codriĭ, — umbră dulce, — și aer cald de vară,
În aur par scăldate către-amurgit de sară;
Și-ĭ liniște, răcoare....; arar pe iaz la malurĭ
Ca baterea de aripĭ e-un lincăit de valurĭ
Și te 'nfioar' apusul, atît frumos te doare;
Cît poțĭ bate cu ochiĭ tot liniște, răcoare...

                                                 III

În scînteĭ de-argint în ramurĭ s'a ivit luna senină,
Săgetînd prin frunzĭ văpaea-ĭ joacă roate de lumină
Și alunecă a lene pe suiș de cer albastru...
Pe pădurĭ și 'n fața undeĭ raza-ĭ limpede 'n buiastru
Sĕ mărește domnitoare...

 
De prin lumile-adormite peste codriĭ de arin
Un clipit de stea vrîstează dungă palidă 'n senin,
Ca un fulger cade 'n zare de să 'neacă 'n fundul măreĭ
Şi pe urma eĭ sĕ lasă noaptea veşnic'a uităreĭ...
                                        Raza luneĭ furişată
În prăpastiea măreaţă liniştit sie-şĭ arată
Lîng'o stîncă 'n lac de sînge Dorin mort: faţa 'npietrită,
Ochiĭ stinşĭ, fruntea în ţăndărĭ pe o lespede 'nroşită
                                       ... Dureros isvorul plînge
Şi 'ntr'un negru nour luna lunecînd pĭerdut să stînge