Poesii (1888-1894)/Două idile
Aspect
Două idile




Îșĭ dorm livezile în floare
Somn dulce’n liniștea de sară;
Doar fluturiĭ albaștri sboară
Pe clopoței de lăcrămioare.
Somn dulce’n liniștea de sară;
Doar fluturiĭ albaștri sboară
Pe clopoței de lăcrămioare.
Albinele ’n prisacă toate
S’aŭ dus din roșii trandafirĭ —
Și vrăbiĭ stînd pe crengĭ subțirĭ
Ca’n scrînciob par’că-s legănate.
S’aŭ dus din roșii trandafirĭ —
Și vrăbiĭ stînd pe crengĭ subțirĭ
Ca’n scrînciob par’că-s legănate.
Tu, în desișul tămîet
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c’un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c’un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.
M’apropiĭ — și-mĭ arățĭ aicĭ
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și’n preajmă-ĭ două păsăricĭ.
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și’n preajmă-ĭ două păsăricĭ.
S’ascund de lume ’n flori de teĭ
Că ’mpărechiate-s de curînd —
Ș’au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.
Că ’mpărechiate-s de curînd —
Ș’au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.
Și multă vreme amîndoĭ
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.
Și drăgălaș cu ochi’n jos,
Atît de rușinată-mĭ zicĭ:
— Vezĭ tu, ar fi așa frumos
Și cuibul nostru tot aicĭ…
Atît de rușinată-mĭ zicĭ:
— Vezĭ tu, ar fi așa frumos
Și cuibul nostru tot aicĭ…
