Poesii (1888-1894)/Două idile

 

Două idile

Îșĭ dorm livezile în floare
Somn dulce’n liniștea de sară;
Doar fluturiĭ albaștri sboară
Pe clopoței de lăcrămioare.

Albinele ’n prisacă toate
S’aŭ dus din roșii trandafirĭ —
Și vrăbiĭ stînd pe crengĭ subțirĭ
Ca’n scrînciob par’că-s legănate.

Tu, în desișul tămîet
Cu florĭ de teĭ și de răsură,
Mĕ chemĭ c’un deget pus la gură.
Să vin încet, cît maĭ încet.

M’apropiĭ — și-mĭ arățĭ aicĭ
De mladă atîrnînd ușor
Un cuib, sfînt leagăn de amor,
Și’n preajmă-ĭ două păsăricĭ.

S’ascund de lume ’n flori de teĭ
Că ’mpărechiate-s de curînd —
Ș’au adormit alăturĭ stînd
Aripa luĭ de-asupra eĭ.

Și multă vreme amîndoĭ
Ne-am alintat privind acele
Nedespărțite păsărele
Cuprinșĭ ca dînsele și noĭ.

Și drăgălaș cu ochi’n jos,
Atît de rușinată-mĭ zicĭ:
— Vezĭ tu, ar fi așa frumos
Și cuibul nostru tot aicĭ…