Plouă...
Plouă... de George Topîrceanu |
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, — plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, — te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel — a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
Catren - Zi de vară - Mi-a răsărit în suflet dorul... - Șoaptele nopții - Cântec - Doamnei Aftalion - Doamnei Ermosa Aftalion - Catren - La neige - Le papillon - Șomerul - Proză - Bimbirițichel - Bivolul și coțofana - Întrebare și răspuns - Boierul și argatul - Leul deghizat - Omul și rața - Doi prieteni - Cin' s-a fript cu ciorbă... - Văduva și piticul - Măgarul în grevă - Microscopică - Plouă... - Romanță în stil vechi - Din tren