Pe Dunăre (1900)

 

Valule, sânul tău de câte ori nu-l despică
zborul corăbiei și furtuna pustiitoare!

Și rana câtu-i de lungă, și rana câtu-i de adâncă!
Precum într-o inimă n-o sapă patima!

Și încă, dacă trece corabia și furtuna,
rana se vindecă și iarăși-i totul bine.

Iar inima omului dacă se despică odată,
nu-i balsam care să vindece rana.

(Komárom, la sfârșitul lunii august din 1842)