Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/70

Această pagină a fost verificată

Pentru îndeplinirea ordinului dat de comitetul fictiv, Neciaeff a luat asupra sea rolul de călâu.

Așa dar, acest om față cu nenorocitul Ivanoff și a însușit trei roluri în acelaș timp: acela de acuzator, acela de judecător, și în fine acela de călâu.

Oribil!

Puțin după hotărârea luată, crima s’a săvârșit. Intr’o seară de toamnă, la 1869, pe la sfârșitul lui Octombrie, Uspensky, frații Cuznetzoff si Neciaeff tocmesc o sanie și plecă din Moscova, prin bariera Iauzskaia, spre Academia de Agricultură. La intrarea în pădurea Petrovsky ei se scoboară din sanie și dau drumul birjarului, apoi pornesc pe jos până în fața Academiei. Aci conspiratorii deleagă pe unul din Cuznetzoff să intre în edificiu, unde locuiau internii academiei și să cheme pe Ivanoff. Dar de oare-ce Ivanoff putea să refuse să iasă pentru a se întâlni cu niște oameni cu cari dânsul a rupt ori-ce relații, se hotărăște următoarele:

Pe când Ivanoff făcea parte încă de subcomitetul revoluționar, Neciaeff adusese din Petersburg o mică tipografie, compusă din puțin garmont uzat și o mică presă de mână pentru corecturi. Aceste lucruri fură