un om ca acesta; și în curând a realisat hotărârea sa, declarând tovarășilor sâi din sub-comitet, că el se retrage, și se lapădă de ori-ce activitate revoluționară.
Această retragere a lui Ivanoff îngrijise foarte mult pe Neciaeff. In imaginațiunea sa ferbinte de fanatic conduită, de altmintrelea foarte logică, a lui Ivanoff îi păru suspectă. El începu a bănui că Ivanoff e hotărât să denunțe totul poliției. Lucru de alt-fel cu desăvârșire falș, precum au arătat faptele. Ivanoff, retrăgându-se din subcomitet, s’a dedat învâțăturei, și petrecea zile întregi în laboratoarele Academiei de agricultură, unde trecea de cel mai erudit și laborios student.
Frământat de bănuieli, Sergiu Neciaeff, sub presiunea fricei de sigur, în curând ajunsese să-și peardă capul. El împărtăși tovarășilor săi temerile sale, apoi, când și aceștia au fost cuprinși, ca și densul, de frică, propuse ca Ivanoff să fie ucis.
In arhiva cancelariei poliției secrete din Petersburg trebue să existe deposițiunea lui Uspensky și a unuia din frații Cuznetzoff, scrisă de mâna acelor nenorociți. Zic că atari documente trebue să existe — de oare-ce pe când eram întemnițat în fortăreața Petro-Pavlowskia, aceste deposițiunî
