Această pagină a fost verificată
pedeapsa cu moarte, în casul când am cădea pe mâinile rușilor.
Acestea toate ne puseră pe gânduri.
In curând amicul nostru, Constantin Dobrogeanu, refugiat politic și dânsul, fu furat într’un mod mișelesc de poliția rusească la Galați — și dus la Petersburg.[1] Aceiași soartă ne aștepta și pe noi.
Sfătuindu-ne, că ce să facem, hotărârăm a schimba domiciliul, dar era deja prea târziu. Venind acasă, am observat că casele noastre cu No. 17 din strada Teilor sunt înconjurate de niște civili, cari în hainele lor particulare aveau prea mult aier de a fi niște geandarmi ruși deghisați. Cu toate astea intrarăm în curte și ne închiserăm în odaia noastră.
Spre seară auzim că cine-va bate la ușă.
— Cine e acolo ? întrebă d-rul Zubcu-Codreanu.
- ↑ Într’o carte intitulată «Expulsat din țară», care e deja scrisă, și pe care în curând voi da-o la tipar voi vorbi pe larg despre amicul meu C. Dobrogeanu, despre viața sa de exilat, precum și despre peripețiile dureroase ale vieței mele pana la recunoascerea mea de cetățean român în anul 1886. Voi povesti cum am fost expulsat din țară, pe temeiul cererei ambasadorului rus baronul Stuart, pentru că am cutezat să scriu un articol în Telegraful, cu privire la Basarabia. Voi povesti de asemenea despre machinațiile spionilor ruși, despre Jacobsohn, P. Bucovineanu, Miscenco și alții, precum și de atitudinea unoi ziare române față cu mine și cu spionii ruși.
