privire pătruzătoare spre ușe. Instinctele rele, resultatul unei vieți, sau desceptat în sufletul bătrânului criminal... El se scoală de pe scăunașul său și pe furiș se apropie de cadavrul arestantului politic; acum mâinile sale scotocesc pe sub pernă, sub plapoma, în buzunarul halatului—nimic. Arestantul n’are parale... și de unde să fi avut ?! Moșneagul nu se încrede, și des-vălește cămașa de pe pieptul cadavrului —o iconiță de argint, binecuvântarea mamei râpausatului, strălucește atârnată la gât. Bătrânul criminal se teme de sacrilegiu... dar, el rupe de pe gâtul cadavrului acest scump odor, și ’l ascunde în buzunar. Asemenea tot în buzunar ascunde densul și trei patru bucăți de zahăr, pe cari le găsește pe mescioară.
In acest moment prin gemulețul de la ușe privește înlăuntru temnicerul.
— Ce e acolo? întreabă densul.
— Arestantul politic a murit! râspunde bătrânul.
— Dumnezeu să ’l ierte!.. Rămâi acolo, până dimineață nu ’l vom scoate afară.
A doua zi dimineața directorul visită chilia lui Svîtici.
— Am primit petițiunea, zise el.
