Așa au trecut ani... Regimul celular a produs efectul dorit. Arestanții nu mai citesc, crierul anemic refusă de a funcționa; condamnații devin apatici, refusă de a ieși la plimbare. Fie care din acești nenorociți simte cum scad forțele sale, fie care incepe a înțelege că această celulă e mormântul său.
Și toți acești oameni sunt tineri, sunt plini de vlagă, ei vor să trăiască, pentru că n’au trăit încă. Apune soarele, se coboară noaptea pe pământ și totul devine și mai tăcut în aceste morminte, unde sunt îngropați de vii cei mai cinstiți, cei mai buni din omenirea întreagă.
— Of-of-of! se aude un adânc suspin în tăcerea nopței. Acest suspin sfîșietor iese din chilia numărul 4. Ce dureros e echo-ul acestui suspin în inima nenorociților arestanți!?... Suspină Boceareff, un tînăr de 23 de ani, condamnat la muncă silnică pe 10 ani de zile, pentru că a luat parte la demonstrațiunea de pe piața Kazan din Petersburg. Suspinurile acestea groasnice se aud de v’o patru săptămâni. Doctorul întrebat de arestanți, a explicat că causa suspinelor e boala de care sufere tovărășul lor — frigurile nervoase (?). Trec zile și tot mai des și mai des se aud aceste suspine.
