primirei arestanților. Luând o hârtie din mâna ofițerului de geandarmi, directorul citi:
— Vitașevsky!
Un tînăr de 20 ani ieși din rândurile geandarmilor.
— A se face inspecția! zice directorul.
Și unul din temniceri începe a scotoci prin lucrurile arestantului. Câte-va cărți și niște hârtie, găsite la el, se pun la o parte.
— Cărți poți să iei cu tine, zice directorul. Dar asta ce-i? Tutun?—La o parte! Tu, Vitașevsky vei merge la stânga.
Tînerul strânge mânile tovarășilor săi, apoi urmat de temniceri se îndreaptă spre stânga.
Același lucru s’a făcut și cu cei-l-alți arestanți.
Făcând vr’o 50 de pași în curte, arestanții se apropiară de o construcție mai mică de cât edificiu principal. Pe ușa acestei construcții era scris: «celule solitare», în dreapta. Deschizând ușa temnicerii introduseră pe arestanți într’un coridor lung, iluminat cu niște lămpi de petrol, așezate în ambrasurile unor ușulite, cari duceau în niște chilii, situate în ambele părți ale coridorului. Dintr’o cameră lăturalnică ieși
