Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/334

Această pagină a fost verificată

În luna August din anul 1878 sa început transportarea condamnaților politici din toate temnițele statului în aceste temnițe speciale, numite «centrale».

Iată ce povestește despre aceste groasnice temnițe unul din amicii mei:

«Azi, spre amiază, unul din trenurile căiei ferate, care merge spre Charcof. s’a oprit în câmp, la o depărtare de câte-va chilometre de orașul de destinație. Lângă locul de oprire stau niște geandarmi și un pluton de soldați. Puțin mai departe așteptau patru căruțe de poștă. Dintr’un vagon ies unul câte unul patru tineri, îmbrăcați în haine de arestanți. Acești arestanți sunt așezați în căruțe de poștă, și înconjurați de geandarmi; căruțele pornesc în goana mare a cailor. Căruțele au intrat în satul Peceneghi și s’au oprit lângă un edificiu posomorît, cu o poartă boltită mare. Deasupra acestei porți e atârnată o tablă, pe care sta scris: «Novobelgorodskaia temnița centrală pentru ocnași.»

Peste o jumătate de oră abia porțile s’au deschis, și înconjurați de geandarmi au intrat în curtea temniței cei patru arestanți. În curând după aceasta a ieșit în curte directorul temniței și s’a început procedura