— Ascultă, prietine, zise peste puțin Rogacioff, cred că nu’ți ar conveni ca și cu tine să fac ceia ce am făcut cu potcoava?
— Ce vorbești prostii! respunse supărat soldatul.
— De! Nu sunt prostii. Și apoi ce vei dobândi, dacă mă vei duce în oraș? Ți’or da o medalie?
— Ce medalie omule?!
— Și dacă voi fugi ?
— Am să stau la arest o săptămână de zile sigur! zise soldatul.
— Ascultă atunci. Na’ți trei ruble și pleacă sănătos. Eu fug.
Și întinzând o mână cu parale Rogacioff, cu cea-l-altă opri caii, Soldatul nu se împotrivi, luă paralele, și după ce arestantul se scobori, dete drumul cailor în fuga mare. Rogacioff nu se duce să se ascunză, la vr’un sat, și pornește drept spre oraș, unde ajunge în curând și se adăpostește la niște prieteni. Firește că poliția căuta pe fugar în câmp, și prin sate
În curgerea anilor 1873—76 Rogacioff a parcurs aproape întreagă Rusia, a lucrat ca argat prin sate, ca lucrător la fabrici, s’a făcut o dată pescar, iar altă dată sectar rascolnic. Procurorul de aceia tocmai ’l-a numit «unul din cei mai răi propagandiști.»
