Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/327

Această pagină a fost verificată

Acest testament a fost întocmai executat de către tovarășii condamnaților.

Dar înainte de a trece la povestirea acestei lugubre istorii de executarea testamentului tovarășilor noștrii, cari, ce e drept, nu cereau de la noi acte de răsbunare, ci credință până la moarte în ideile lor de iubire și frăție, — să închei acest capitol cu câte-va notițe biografice privitoare la unii cel puțin, dintre condamnații în acest proces monstru.

Figura principală din proces a fost Mișkin.

Condamnat la muncă silnică, el a fost închis în fortăreța Șliselburg, de pe marea Baltică. Fortăreța aceasta e o temniță și mai groasnică de cât Petro-Pavlovska. Acolo sunt închiși numai acei din condamnații politici, pe cari guvernul rus îi consideră de cei mai primejdioși, și cari, fiind condamnați la moarte, sunt, pentru ochii lumei, grațiați de autocrat. Până acum nici unul din închișii la Șliselburg n’a ieșit d’acolo, pentru a povesti lumei chinurile și suferințele sale, de aceia ori ce noțiuni exacte ne lipsesc în privința acestei temnițe. Cu toate astea s’a putut afla că Mișkin, închis în acea temniță, într’o zi fiind insultat de comandantul, ’i-a aplicat galonatului o palmă.