Pentru acest fapt nenorocitul a fost a două zi împușcat.
Un alt condamnat, Dumitru Rogacioff, era fiul unui preot din guvernământul Orei. Născut în anul 1851, el ’și-a isprăvit studiile în școala militară, de unde a ieșit cu gradul de sub-locotenent de artilerie.
În armată dânsul n’a voit să rămâie, și făcând cunoștință cu socialiștii, a părăsit serviciul militar și s’a făcut simplu lucrător la o fabrică a d-lor Putiloff. În curând atât lucrătorii din acea mare fabrică precum și din alte fabrice din Petersburg au luat parte la mișcarea socialistă; s’au format cercuri de muncitori, s’a înființat o bibliotecă pentru lucrători. Rogocioff era foarte iubit la fabrică, și aproape toți lucrătorii îl cunoșteau, mai cu seamă mulțumită forței sale fisice extraordinare. La fabrica lui Semenicoff dânsul deveni chiar un fel de fenomen printre lucrători, cari se minunau de forța sa erculiană.
În anul 1878 tinerimea studioasă în general a fost cuprinsă de ideia de a merge «în popor» și mai cu seamă prin sate; cei dintâi pioneri p’această cale plină de spini au fost, Rogacioff, Kravcinsky, și Clemetz. Propaganda aceasta însă n’a durat mult din causa neîndemânăteciei tinerilor, și în
