la muncă silnică. Lipsea numai iscălitura lui Mișkin.
Iată acel testament, pe care ’l am tipărit și xilografiat în numărul 6 al ziarului pe care îl redactam p’atunci la Geneva.
«Alăturatul testament trebue să fie tipărit neapărat: organul partidului, la care aparținem, nu poate refusa aceasta membrilor săi. Timpul, când se va tipări, ’l va desemna redacțiunea.[1] Cerem numai ca în această hotărîre redacțiunea să se conducă esclusiv de motive politice, și nici de cum de soarta noastră.
- Tovarăși de idei!
«Procesul partidului sosialist-revoluționar oficial s’a sfîrșit; așa numitul verdict, în forma sa finală s’a iscălit, și nu rămâne de cât executarea lui, adică să fim trimiși în ocne și în exil.
«Părăsind câmpul de luptă, ca prizonieri, am îndeplinit datoria noastră cinstit, și înainte de a pleca pentru tot-d'auna, credem în dreptul nostru de a vă adresa câte-va cuvinte. Fără ca să ne însușim niște roluri streine nouă, vom vorbi numai
- ↑ Redacția organului partidului se compunea din mine, N. Jounkowsky și Axelrod
