Jelichowsky, înaintea unei curți cu jurați, ședințele căreia s’au deschis într’o sală așa de mică, în cât în ea n’au putut intra de cât cei 193 preveniți, geandarmii, curtea și un public de patru persoane.
Iată impresiunea unui martor ocular la acest proces:
«Public de loc, toate băncile sunt ocupate de preveniți, înaintea cărora stau rânduri de geandarmi înarmați. Preveniții presintă un aspect straniu. Sunt niște adevărați muribunzi. Toate fețele sunt palide ca ceara, ochii unora ca sticla, ochii altora ard ca în friguri; amici cei mai intimi abia se pot recunoaște. Unii din ei au petrecut deja în temniță șease ani, alții patru, și trei ani, printre ei sunt și fisionomii de copii.... eșiți din mormânt, și cu toate astea par a fi niște bătrâni gârboviți. O conversație se face printre ei; nenorociții, în temnița solitară de ani n’au auzit voce de om, și acum cu bucurie vădită vorbesc; pentru ei toți procesul e un ce secundar, o comedie inutilă, care nu înșală pe nimeni.
«Într’un colț, înconjurați cu un grilagiu de fer sunt patru inși, despărțiți de cei-lalți, aceștia sunt Mișkin, Covalik, Woinaralsky și Costiurin. Ei sunt păziți mai cu
