singură fabrică, unde broșurile socialiste să nu fi fost respândite cu profusiune (?). La aceste fabrici, socialiști de ambele sexe, lucrau ca simplii lucrători de fabrică; în guvernământul Twer, propagandiștii aveau de șef pe lucrătorul Kriloff.
Guvernul de mult deja băgase de seamă p’acești dușmani activi ai statului, dar, zicea procurorul, toate sforțările sale de a pune mâna pe ei rămâneau fără resultat. Poliția aresta din când în când câte un grup de oameni, dar acele arestări nu permiteau de loc de a stabili într’un mod cert forțele adevărate ale inamicului organisat, nu permiteau mai cu seamă de a descoperi motorul central, care punea în mișcare întreaga organisațiune. Causa, urma procurorul, era că socialiștii au fost organisați într’o grupare federalistă — adică fiecare grup lucra isolat în raionul său și n’avea legături directe cu cele-l-alte grupuri. Din această causă, arestarea unui grup oare-care, nu producea absolut nici o daună asupra celor-l-alte grupuri. Când poliția într’o localitate aresta majoritatea membrilor activi, imediat se detașau câți-va membri dintr'o grupare vecină, și umpleau golul făcut de poliție.
Acest act de acusație a fost citit de procurorul
