Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/299

Această pagină a fost verificată

bine, că paharul plin de amărăciune, pe care ’l beau acești martiri, e plin până la margini, fără ca un sbir ca Trepoff să aibă nevoie a’l mai umplea.

Și cuprinsă de oroare, pentru fapta comisă de Trepoff, dânsa se hotărî să-l pedepsească !

În ziua de 25 Ianuarie 1878 în palatul prefectului de poliție din Petersburg s’a auzit sgomotul unui glonț, slobozit dintr’un revolver.

Acest foc de revolver a resunat dintr’un capăt al vastului imperiu al Țarilor până la capătul cel-l-alt; de la Marea Albă și până la Marea Neagră, ’l au auzit rușii, rutenii, polonii, caucazienii și moldovenii din Basarabia.

’L a auzit și Europa întreagă.

Lumea egoismului strîmt, lumea gheșefturilor, jucătorilor de bursă, lumea speculanților, lumea indiferentismului, a deschis ochii mari, cuprinsă de mirare.

O fată, fără frică de răsbunarea despotului crud și barbar, a ridicat mâna sa curată de fecioară, pentru a pedepsi p’a-cela, care călcase în picioare demnitatea de om a unui nenorocit, pe care dânsa, sublima resbunătoare, nici că ’l cunoscea.

De o faptă așa de eroică, oamenii de