«Iar noi — dușmanii neîmpăcați ai acestui absolutism, inamicii acestei societăți de lachei, noi, devotați până la moarte libertăței, egalităței și solidarităței ce facem? Cum răspundem noi dușmanului nostru pentru sângele care curge ? Jertfindu-ne pentru emanciparea lumei muncitoare; noi, parcă am abdicat cu desăvârșire de dreptul omului la apărarea persoanei sale.
«Și iată că călăii răpesc din sînul nostru pe soțiele noastre, pe soții noștrii.
«Iar noi tăcem!
«Călăii aruncă pe surorile noastre în niște temnițe umede și întunecoase.
«Și noi tăcem!
«Călăii trimit pe frații noștrii la ocne.
«Iar noi tăcem!
«Călăii bat cu cnut și verge, torturează, batjocoresc pe amicii noștrii, al căror nume singur ne e sfânt.
«Și noi tăcem!
«Să fie oare cu putință ca și pe noi să ne fi atins sclăvia seculară, în care s’a născut și crescut societatea noastră, să fie oare cu putință ca și noi să nu mai fi păstrat nici germenele de demnitate omenească măcar! Să fie oare cu putință, ca pentru atâtea chinuri și atâtea suferințe noi să n’avem de cât lacrimi?!
