Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/291

Această pagină a fost verificată

Unii din arestanți au fost duși în carceră în liniște, dar cea mai mare parte a fost bătută cu tesacul, schingiuită, călcată în picioare, umplută cu sânge,

Amicul meu Covaleff, unul din cei 50 osândiți în procesul din Moscova, a fost înhățat în celula sa de 15 soldați; unii ’l au apucat de picioare, din care causă omul a căzut pe podeauă, Atunci mizerabilii se aruncară asupra lui și începură a ’l snopi. O lovitură dată lui drept în obraz ’i-a sfărâmat ochelarii și l’a orbit de un ochiu. Sub pumnii soldaților nenorocitul a leșinat.

Un alt arestant preventiv Sergiu Goloușeff, speriat, când în celula sa au năvălit sbirii, începu a se apăra. Un ofițer de poliție ’i aruncă atunci cearșaful peste cap, și soldații leagă acest cearșaf împrejurul gâtului lui Bietul nenorocit mai n’a fost înăbușit. Loviturile ce ’i sau dat apoi în cap au făcut ca sângele să ’i țîșnească din urechi. Și pe când soldații ’l omoreau, directorul temniței striga:

— De ce ’l omorîți, nu vedeți că omul nu se opune!

Un alt arestant preventiv Felix Volhovskoi, care a petrecut deja șease ani în închisoarea preventivă și din această causă