Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/285

Această pagină a fost verificată

extrag dintr’o scrisoare, priimită din fundul Siberiei încă în anul 1892:

«Petru Alexeeff a fost mișelește omorît de către doi iacuți. Unul e Egor Abramoff, altul primarul Fedot. Acest din urmă, sub cuvînt că drumul către satul Ciaranciu e mai scurt prin pădure, a invitat pe Alexeeff[1] să meargă cu dânsul. La distanță ca de două kilometre de Ulus (sat în limba iacuță) ambii călători au întâlnit, ca din întâmplare, pe iacutul Abramoff. Iacuții vorbeau între ei, iar Alexeeff aștepta călare pe cal. În acest moment Fedot ’i a zis că încingătoarea de la șea a slăbit și că trebue să se scoboare de pe cal, ca s’o îndrepte. Ne bănuind nimic, Alexeeff sări de pe cal și, întorcându-se cu spatele către iacuți, începu a îndrepta încingătoarea. Tocmai în acest moment Fedot îi înfige cuțitul în spate. Alexeeff s’a întors, a apucat pe asasinul său de guler și ’l a întins la pământ, dar miserabilul a reușit să ’i mai dee încă o lovitură de cuțit în pânteci. Apoi s’a încins o luptă desperată între ambii asasini și victimă. Într’un moment Alexeeff isbutise să rănească cu cuțitul său pe

  1. La 1891 Alexeeff isprăvind termenul osândei de 10 ani a fost liberat din ocne, și internat pe viață în Siberia printre sălbăticii iacuți.