inimii fricoase un cărbune aprins... ea a atins cu mâini diafane și delicate, de fata sublimă, ploapele noastre închise, și ochii noștri au văzut lumină, ea a mers în popor și cu cuvântul ei ne-a arătat calea spre mântuire... și dânsa va merge mână în mână cu noi, până ce nu se va ridica mâna musculară a milioanelor de muncitori!...
— Tăceți! Tăceți! strigă președintele.
«— Și jugul despotismului, apărat de baionete, va fi sdrobit!» strigă Petru Alexeeff.
După aceste cuvinte Alexeeff a fost ridicat cu sila de pe banca acusaților. Magistrații stând în picioare priveau cum geandarmii ’l tîreau afară din sala tribunalului. Publicul present la desbaterile procesului, cuprins de emoțiune șuera și desaproba pe judecători. Președintele ordonă evacuarea salei.
Petru Alexeeff a fost condamnat apoi la 10 ani de muncă silnică la ocne. Transportat în Siberia acest curagios representant al muncitori mei a trăit până la 1891.
În anul acesta, 1891, dânsul a perit acolo, omorît într’un mod foarte barbar. Iată epilogul acestei vieți sfinte, pe cari le
