II
Secolul nostru e mai cu seamă secolul cercetărilor. Gloria sa constă în faptul că el a întrodus știința în viață; din altă parte, tot el e acusat de a fi jertfit întreaga sa activitate pentru actualitate, în dauna idealului. Alături însă cu această tendință a veacului în cam trăim, vedem o minoritate aleasă, care sufere de «dorul idealului.»
In ce mod, cum se poate împăca o așa de flagrantă contradicțiune?
Parcă altă dată, în alte timpuri, oamenii nu studiau, nu cercetau și nu căutau să aplice în viață știința? Intru cât-va-da. Dar cercuite în anumite condiții epocele trecute poartă sigiliul unei unități de direcțiune. Secolul XVIII s’a ocupat mai cu seamă cu cercetarea adevărurilor concrete, cari sunt aplicabile în viață, iar literatura servea de întroducător a acestor adevăruri în societate. Acesta e începutul publicisticei.
