Sari la conținut

Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/272

Această pagină a fost verificată

O învălmășeală mare s’a iscat, tesacele soldaților lucrau la dreapta și la stânga; sergenții de oraș arestau oameni cu duiumul ! Femei și fete fură călcate în picioare, lovite, maltratate. Iar sălbaticul Trepoff, cu ochii închegați de sânge, sbera și înjura mulțimea.

Printre cei arestați a fost și fata cu drapelul roșu.

Arestată împreună cu vr’o 60 de tineri inițiatori ai manifestațiunei, dânsa a fost aruncată în temniță, unde a zăcut un an de zile, până în fine a fost adusă înaintea unor judecători numiți ad hoc de către Țar,

Acea fată era — Felicia Șeftel.

Născută la 1860 la Voronej, dânsa după ce a isprăvit studiile în liceul din orașul său natal, a venit la Petersburg pentru a se înscrie la medicină. Din causă însă că nu avea 16 ani împliniți, ca minoră, a fost respinsă la înscriere. Făcând cunoștință cu alte fete studente, dânsa în curând deveni o ferventă discipolă a socialismului. Revoltată de cruzimile Țarilor, Felicia Șeftel luă parte la manifestația în contra absolutismului, și în ziua de 6 Decembrie 1876 în fruntea a o mie de lucrători și studenți ridică drapelul muncitorimei.