martiri, că drapelul lor—al nostru este, căci p’acest drapel stau scrise cuvintele: libertate și pământ pentru țărani. Să trăiască dar Zemlea i Volea!
Această mică cuvântare a fost întîmpi-nată de mulțime cu strigăte entusiaste de «Ura!» și Trăiască Zemlea i Volea! Ca răspuns mulțimei, se auziră șuerăturile sinistre ale gardiștilor, cari începură a se aduna și a impresora publicul.
În acest moment o fată de 16 ani, frumoasă ca un înger, arboră peste capetele mulțimei falnicul drapel roșu al muncitorimei. Pe acest drapel stau scrise cuvintele: Zemlea i Volea.
Aceasta a fost întâia dată, când în capitala Țarilor a fâlfâit superbul drapel al lumei muncitoare.
Un «Ura!» asurzitor umplu aerul și întreaga mulțime încunjură drapelul, ținut de sublima copilă. Rândurile se mișcară, și valurile mulțimei se îndreptară spre prospectiva Nerska. Aci procesiunea a fost oprită de generalul Trepoff, prefectul de poliție a capitalei Țarilor. Odiosul Trictan al împăratului Alexandru al II-lea era urmat de plutoane de gardieni.
— Pe ei! Pe polonezi! vocifera Trepoff.
Și sbirii se năpustiră asupra manifestanților.
