la Moscova ajunge până la —32° R. mâinile nenorocitelor femei crăpau de frig și se umflau.
Toate le-a îndurat, toate le-a suferit Beti Caminska.
«Vuetul monoton al mașinelor, povestea dânsa, produce un efect somnifer; pentru a nu adormi te încerci a cânta, dar în curând ’ți lipsește vocea, atunci te datini în cadență pe picioare și devii un șurub al mașinei, care se învârtește, se tot învârtește. Când oboseala le doboară în fine, lucrătoarele ies din atelier sub pretext de trebuință și... adorm în privată.»
Iată viața, pe care de bună voie ’și a ales-o Beti Caminska.
Și în condiții așa de oribile, căzând sub povara unei munci fisice la care nu era obicinuită, Beti Caminska totuși găsea destulă tărie de suflet, pentru a face propagandă socialistă în mijlocul lucrătoarelor. Entusiastă, fanatică, ea uita de somn, uita mâncare — jertfind timpul liber propagandei.
Cuvântarea sa caldă producea o mare impresie asupra lucrătorilor și lucrătoreselor. În acele momente dânsa era în adevăr de o frumusețe bătătoare la ochi: obrajii săi ardeau de emoțiune, marii ei ochi
