una la alta, șezând pe niște podele umede și murdare. Aerul era plin de praf, și eshalațiuni nesalubre din cârpi; praful astupa ochii, nasul, urechile, și lucrul se începea pe la 4 oare de dimineață, pentru a se isprăvi la orele 8 seara. Pentru mâncare lucrătoarele aveau 15 minute răgaz. Mâncarea nenorocitelor se compunea din pâine neagră de secară, castraveți murați, și Kvas (o băutură acră rusească), pe care lucrătoarele o cumpărau dintr’o prăvălie vecină.
La orele 8 seara lucrul se isprăvea, și lucrătoarele intrau în odăile lor de dormit. Aceste odăi erau un fel de sub-soluri întunecoase și umede, având niște ferestre mici, la nivel cu caldarâmul, cari abia dedeau lumină destulă ziua, pentru trebuința ființelor cari locuiau în aceste pivnițe. De alungul zidurilor mergea un etagiu de lavițe, cari serveau de pat; asemenea servea de pat și podeaua sub-solului. În fiecare din aceste vizuini dormeau peste 20 de femei. Drept pat fie-care avea câte-o rogojină, iar cârpele serveau de perină.
Înainte de a se culca, lucrătoarele aveau obiceiul să se certe, după ceartă toate cădeau obosite, și adormeau. Dar nu dormea una din ele—aceasta era biata Beti.
