bine ce dificultăți groasnice vor întimpina. Dar nimic nu le mai putea opri. Ele au părăsit universitatea, știința, pe care o iubeau, viața liniștită în Elveția liberă, și s’au întors în Rusia — pentru a lucra, a munci și a trăi cu poporul, în popor și pentru popor.
În toamna anului 1874 Beți Caminska s’a întors în Rusia, iar în primăvara următorului an dânsa a fost deja zăvorită în temniță.
Scurtă, dar plină de focul sacru al martiriului a fost activitatea sa. În propaganda ideilor socialiste această admirabilă jidovcuță a pus aceiaș ardoare, cu care s’a dedat științei. La Moscova, pe când pietrele crâpau de ger, Beti Caminska, îmbrobodită ca o lucrătoare, cu frica în sîn, percurgea capitala pe la 4 ore de dimineață de la un capăt la altul, grăbindu-se la fabrică, pentru a nu întârzia, și a nu fi dojenită de stăpân.
Înteia fabrică la care densa s’a angajat, cu un pașaport falș, pe numele fictiv de Maria Crasnoff, era o fabrică de cârpe. Această fabrică e situată pe malul rîului Moscova, într’un cartier înfundat. La fabrică lucrau peste 60 de femei și fete, înghesuite în două camere, unde ele coseau cârpele
