Organismul delicat slăbit în temniță, n’a mai putut îndura mult timp; pe când geandarmii o duceau într’o chibitca (căruță acoperită) spre Novouzensk din Siberia, dânsa abia se mai ținea pe picioare. După trei luni de chinuri în Siberia, în ziua de 8 Februarie 1875 — Maria Subotin a încetat din viață în vîrstă de 24 ani.
Iată dar povestea dureroasă a acestei martire!
O altă fată, Beti Caminskaia, tovarășă de proces cu Maria Subotin, nu era o nobilă, nu era o fată dintr’o familie avută, ci fiica unui mic comerciant ovrei. Perzend pe mumă-sa la vârsta sa fragetă, dânsa a rămas singură-singuncă acasă. Ziua întreagă, pe când tatăl său lipsea de a acasă, fetița lăsată în voia întâmplărilor, petrecea afară, pe stradă, cum petrec toți copiii săraci. Pe când copilița creștea, comerciantul ovrei făcea parale, și în curând mulțumită unor afaceri bune deveni un om cu o mică avere, care punea la adăpost de ori-ce mizerie pe unica sa copilă. În acest timp la Melitopol, orășel unde locuia Beti cu tatăl său, veni un fiu al unui unchiu al fetiței, băiat desghețat, elev de liceu, care făcu cunoștință cu verișoara sa, și începu a-i da fel de fel de cărți pentru
