citit. Beti Caminska știa citi numai rusește ; sub îndemnul vărului său dânsa s’a pus pe învățătură, și deși fără nici un sistem, ajunsese totuși să capete oare-care cunoștințe de istorie, științe naturale și literatură. Cartea transformă pe Beți, și dintr’un copil sburdalnic, ea deveni o fetiță serioasă, timidă, sentimentală. Două trei cărți bune, cari ’i-au căzut în mână, deșteptară cugetul ei, și dânsa începu a face comparație între tendințele sufletului său spre bine și spre frumos, și viața vulgară plină de nedreptate, mizerie și vicii. Inimioara sea cerea simpatii, cerea amiciție, iubire, de care simțea atâta lipsă din causă că n’a-vea mamă. D’aci idealisarea, ca consecință firească. Descoperind vr’o trăsătură de caracter bună la vr’o rudă a sa, Beti imediat se entusiasma, și în imaginația sa pasionată de jidaucuță, înzestra acea persoană cu toate calitățile posibile, începând a o admira. Natural, că idolul, creat pe dintreg de fantazie, în curând cădea de pe piedestalul său—și biata fetiță, desilusionată, se simțea lovită în inimă și remânea și mai nenorocită, și mai isolată de cum era în realitate. Tata o iubea mult, de și în sufletul său de gheșeftar mic dânsul nu o putea înțelege, nu putea pricepe
