urmare epitetul de revoluționari pe care «ni-l dă procurorul, nu e potrivit.
«Domnii mei, dacă noi am fi fost revoluționari, atunci am fi avut de scop un coup d’etat politic. Din contră, ce am făcut noi? Am mers în popor, am mers la fabrici, prin sate, pentru a ridica nivelul cultural al poporului, pentru a-l învăța, a’l povățui pe popor. Dacă am fi fost revoluționari, ne am fi ocupat cu alt ceva, am fi conspirat și complotat.
«Așa dar, vedeți domnii mei, că nu sunt vinovată întru nimic de crimele de cari mă acusă procurorul, cu toate astea însă declar sus și tare, că ori ce soartă mă va aștepta, eu una, de la voi, judecătorii mei, nu cer nici o îndurare, nici o milă...
«Pedepsiți-ne, persecutați-ne, eu sunt convinsă, adânc convinsă, că mișcarea care a îmbrățișat imperiul întreg este resultatul firesc al lucrurilor, și că această mișcare nu o veți opri cu ajutorul represaliilor. Eu sunt ferm convinsă, că în curând va suna ora când chiar și societatea rusă se va descepta, și sculându-se în picioare, nu va permite ca frații noștri, surorile și fii, să fie trimiși în Siberia pentru niște idei. Va suna, domnilor, ora răsbunărei!... iar până atunci prigoniți-ne
