In curând faptul că Moise a devenit chassid a fost descoperit de comunitatea ovreiască. Misnageții se ridicară în picioare, femeia sa ceru divorț, si bietul tînăr a fost dat afară din casele socrului său; apoi s’a văzut silit să părăsească și satul său natal.
Trecând pe furiș granița rusească Moise Vorojbit nu s’a oprit de cât în Basarabia, și anume la Sculeni.
— Aci m’am oprit, ne povestea ovreiul, pentru că a fost șabăs. M’am adăpostit la această cârciumă, pe care o ține un ovrei bun. Am fost primit bine, Dumnezeu să ție în mizericordia sa pe stăpînul acesta. Am fost flămând și m’a ospătat, am fost ostenit și m’a odihnit. La masă, stăpînul meu, după ce am mâncat bine, din cughel și din țimes ’mi-a dat vin.
— Bea vin cât poftești, îmi zicea el, la noi vinul e eftin.
— Ce țară bogată și frumoasă! ziceam eu atunci.
— Sunt un ovrei fără carte, zicea apoi stăpînul, dar totuși văd că d-ta ești un cărturar si om învătat. Dacă vrei, rămâi la mine în calitate de melamed (profesor). Aron și Leiba sunt băeți măricei și trebue să înceapă a învăța.
