de cestiunea: de a ști unde sunt cei vii!
«Descendenți de coloni și nu de cuceritori, noi suntem un popor de țărani. Poporațiunea rurală e basa și seva noastră. Torentele de slavi au căzut peste platoul dintre Dunăre și Volga, s’au așezat acolo și au ocupat solul, care nu aparține nimănui. Ei n’aveau titluri, ci numai foame. Popoarele finice, cari trăiau în păduri, s’au contopit cu slavi, d’aci mai multe cuvinte turanice în limbă și trăsuri etnice turane la noi.
«Nimic eroic în originele noastră.
«Pe ici pe colea câte un oraș, apoi sate și iar sate întărite, niște principate ce se formează, apoi un stat federal rău alcătuit. După aceasta jugul mongolilor,—lupta, desrobirea, și un stat în creștere.
«Poporul de țărani s’a întocmit în stat, și tocmai pe aceasta se întemeiază viitorul său și originalitatea sa, precum și credința sea în pământ: că adică pămentul pe care’l cultivă, aparține lui, și rămâne inalienabil pe tot timpul cât rămâne individul în comună.
«Trăind în curgerea lungilor secoli, plecat sub jugul robiei, țeranul rus a conservat religia sea pentru pământ: Lovitura cea mai tare pe care a primit-o poporul rus, a fost cea dată nouă de civilisațiune, care se încercase de a ne desnaționalisa, fără a ne umanisa, și tocmai dânsa ne a relevat socialismul, de care are așa mare frică.
«Poporul de prin sate, țărănimea, a remas în afară de civilisațiunea impusă nouă. Marele pedagog Petru I, în ceia ce privește țerănimea,
