său. D-ta cu Neciaeff ați încercat să grupați această tinerime în jurul unui program politic, iar Dumitru Caracozoff, mai expeditiv, a luat revolverul și a tras în împărat.
— Dincolo, la sud, asemenea s’a început o mișcare mare națională; rutenii au ridicat capul și au început să protesteze în contra rusificărei barbare, la care sunt supuși. Poporul rutean are mare dreptate lucrând pentru resturnarea despotismului și contra centralisațiunei imperiale, care a nimicit libertățile sale căzăcești. Conștiința națională ruteană ’și-a găsit expresiunea sublimă în poetul Taras Șevcenco. Acest poet e unicul poet slav — poetul țerănimei.... Dar rapsodul poporului trebuia să ispășească marele său păcat de a fi scris în limba ruteană. Țarul ’l-a trimis în exil, unde nenorocitul a murit în mijlocul unui popor strein lui. Vă aduceți aminte poezia lui Șevcenco :
- De la Moldoveni și până la finez
- În toate limbile toți tac — căci sunt fericiți!
— Această poezie plină de ironie mușcătoare a făcut pe țarul să turbeze, și pentru aceasta poetul a fost trimis ca soldat într’o fortereță de pe marginele Uralului. Aceeași soartă a avut-o și un alt rutean —
