mare, dânsul 'și-a închipuit, că în locul trilogiei de la 1848 : Libertatea, Egalitatea și Fraternitatea, pentru Rusia se poate întocmi o altă trilogie absolutistă, și a proclamat-o în: ortodoxie, absolutism, și patrie. Sub domnia acestui creștin de la un capăt până la altul gemeau toate popoarele vastului său imperiu, iar dânsul credea că fericirei sale nu-i va veni nici o dată sfârșitul. Deșteptat de bubuitul tunurilor de la Sevastopol și văzând că robii se pregătesc să măcelărească pe nobilii săi — Niculai luă otravă și muri.
Împăratul Alexandru se urcă pe tron plin de oroare pentru robie. Tînăr — el citise pe Herzen și înțelesese bine că a domni precum a domnit părintele său este cu neputință. Pătura cultă din Rusia cere imperios reforme radicale, cere desrobirea țăranilor. Polonia, nenorocita Polonie, se scoală în picioare. Lipsit de caracter, speriat, zăpăcit, Alexandru cu o mână sugrumă poporul polon resculat, iar cu alta desrobește țăranii; cu o mână dă libertate relativă cuvântului tipărit, iar cu alta trimete în Siberia pe poetul Mihailoff, pe economistul Cernischewsky și pe alții.
— Tinerimea enervată, dezilusionată în speranțele sale, începe a se mișca, la rândul
