și cuprins de odată de nostalgie, a rămas în acea posiție neplăcută.
«Nimeni nu silește pe europeni de a se expatria, dar atunci rămâneți liniștiți, și aruncați haina revoluțiunilor de la 93 — 48. Cumulul conservatismului și revoluționarismului începe a deveni revoltător. Aveți remușcări, și pentru a vă justifica în ochii burghezimei, voi repetați mereu vechiul cântec privitor la peirea moralei, ordinei, familiei. Despre religie nu pomenesc, căci nu o aveți. Religia pentru voi e un fel de frâu pentru a înfrâna poporul muncitor.
«Morala, familia ! Care morală ? Morala ordinei existente, morala respectului autorităței și a proprietăței. Restul — glume.
«Și, când a fost o revoluție imorală ? Revoluțiunea tot-d’a-una a fost strașnică, aspră, virtuoasă din necesitate; ea e tot-d’a-una devotament, pentru că tot-d’a-una e primejdie, peirea indivizilor pentru principii. Cei dintâi creștini au fost oare ființe imorale ?
«Socialismul chiar în fasele sale cele mai exaltate nici o dată n’a ajuns până la ideia comunităței bunurilor propagată de apostoli, nici la ideia republicei copiilor lui Platone, nici la negațiunea familiei penă la dorința de a crea instituții de infanticid și de case publice pentru celibatari...
«Nu e vorba în realitate nici de familie, nici de morală, ci e vorba de a salva puțin libertatea, și mult, mult de tot proprietatea. Restul e elocință, circonlocuțiunea. Proprietatea — iată blidul cu linte pentru care Europa revoluționară și democrată ’și-a vândut prioritatea principiilor Marei Revoluțiuni de la 1789. Democrația
