Și cuvintele noastre au fost auzite. Tinerimea universitară din Rusia: ruși, ruteni, caucazieni, polonezi, români din Basarabia, toți aceia pe cari imperiul muscălesc de o potrivă i-a constrâns în brațele sale, toți au înțeles apelul nostru, și au plecat în popor.
Și această plecare în popor n’avea înfățișarea unei mascarade; oamenii din pătura cultă, femeile și fetele, mergând în popor nu s’au transformat în lucrători și țărani de carnaval.... n’au mers la fabrici și la sate în calitate de vagabonzi voiajori, în calitate de diletanți cari aduc cu el broșuri și cărți, pentru a le distribui oamenilor fără carte. Fie-care, din aceia cari s’au dus în popor, afară de o pregătire serioasă teoretică mai avea la îndemână și cunoștințele unei meserii. În afară de medici, moașe, profesori și profesoare, între tinerii cari mergeau în popor mai erau și tâmplari, ferari, cismari, lucrători de fabrică și de uzină. Această cunoștință a meseriilor mult a servit acestor oameni; primo, le a servit ca mijloc educativ pentru el înșiși, secundo le a servit mai cu seamă pentru apropierea cât mai intimă a poporului muncitor. In persoana unui tîmplar,
