bogați: «împarte avuțiele tale, ia crucea mea și mergi!» ziceam la rândul nostru: — Du-te în popor! Du-te la fabrică, la uzină, du-te la sate, și prin tine însuți convinge-te că acolo, ca pe frontispiciul iadului lui Dante stă scris: lasciate ogni sperantia voi ch’entrate! Du-te acolo, ca să te convingi cu ochii tăi proprii cine produce, și cum se crează toate bunurile vieței privilegiate — și cum apoi acela care produce tot și toate, moare de foame și de mizerie, fiind-că partea sa e răpită în folosul celor cari nu fac de cât să consume, mereu să consume! Du-te acolo, ca să auzi cu propriele tale urechi povestea monotoană și lugubră, ca cântecele de înmormântare, a vieței poporului muncitor ! Du-te în lupanare, ca să vezi fiicele poporului prostituindu-se pentru o bucată de pâne, du-te în cârciumele de prin mahalale și de prin sate, ca să vezi cum se îmbată lucrătorul și țăranul, pentru a se ameți, pentru a uita mizeria, pentru a-și excita forțele sleite de foame, încordându-le pentru o nouă muncă — cu ajotorul alcoolului! Du-te să vezi, cum se pierde și degenerează neamul tău, plătind biruri grele, dând recruți din floarea satelor, murind de epidemii, de ignoranță și de mizerie!
