Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/144

Această pagină a fost verificată

Pentru acest lucru sunt necesari oameni obicinuiți a gândi cinstit, oameni, cari s’au convins că în ziua de azi nu există altă misiune mai măreață de cât aceia pe care acum 1895 ani a avut-o pe pământ Isus, când a mers din sat în sat, din oraș, în oraș, propovăduind «adevărul».

Măreață misiune! Dar pentru dânsa e necesar ca omul pururea să cumpănească fie-care pas pe care ’l face, e necesar să cumpănească fie care gând al său, fie care cuvînt!.. E necesar ca acest om să-și desvolte un criteriu temeinic, o convingere nestrămutată, întemeiată pe fapte reale.

Mai trebuiește pentru această misiune măreață o erudițiune serioasă, pentru ca această erudiție să devină o armă puternică în lupta celor desmoșteniți cu inpilatorii.

Mai trebue ca acești oameni să fie înzestrați cu așa caracter, în cât să n’aibă frică de a se pleca, de a simți vermele demoralisatiunei rozându-i, în cas de nereușită; să n’aibă frică de lipsuri materiale și morale, de prigoniri din partea poliției și a ocârmuirei.

Mai trebue în fine, ca omul, care ’și-a ales acea misiune, să unească viața sa cu viața poporului, să trăiască așa cum trăiește țăranul și lucrătorul de la oraș, să