ruteni, ca neuitatul meu amic Mihail Dragomanow, ca Costamaroff, ruteni, și mii și mii de polonezi!
Această stare de decadență a păturei culte din Rusia ne-a silit pe noi, revoluționarii din vastul imperiu al Țarilor, de a căuta aiurea terenul pentru propagarea ideilor noastre, de a căuta aiurea proseliți și pîrghii pentru reușită în lupta cu despotismul.
Înainte de toate e lucru firesc, că poporul atrase asupra sa atențiunea noastră, neputând noi reuși cu comploturi și conspirațiuni, perzând ori ce ilusie în pătura cultă a societăței; — ne rămânea poporul incult, poporul semi-sălbatic, ca ultima speranță de scăpare.
Dar cum, în ce mod să te apropii de popor, care pentru noi oamenii culți era terra incognita ?
Greu lucru, și care cerea multe capacități morale si intelectuale de la executorii săi. Pentru acest lucru, înainte de toate, era necesară o tărie de caracter deosebită, și un devotament pasionat; se cerea ca omul să sacrice toate forțele sale, viața sa întreagă, să ’și lege soarta de soarta poporului, în mijlocul căruia descingea din înălțimile păturei privilegiaților.
