Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/128

Nenorocitul a înebunit de mult, de ce dar țarul nu ’l iarta? Se zice că causa este tocmai dorința guvernului de a păstra pe acest nenorocit pentru că suspinele sale sunt o tortură morală pentru noi.

Șevici a fost căpitan academician din garda imperială. Împăratul Alexandru al II-lea văzuse o dată la plimbare pe sora lui, o fată de o frumusețe rară. Împăratul facu cunoștință cu d-ra Șevici, și amăgind-o a violat-o. După ce crima a fost consumată de autocrat, căpitanul Șevici la o paradă din Țarskae-Sele iese din rândurile suitei, și apostrofează pe țarul într’un mod insultător. Peutru aceasta insultă țarul îl condamnă fără judecată la întemnțare pe viață.

Solitudinea fără de lucru, fără vre-o ocupație, într’o pivniță umedă, paraziții, murdăria, hrana rea, frigul groasnic, insultele și bătăile de joc ale temnicerilor, frânghii și lanțuri, zăvoare—toate astea sunt îndestulătoare, prea îndestulătoare pentru a sfărâma chiar cea mai puternică natură, pentru a slei forțele trupești și cele sufletești ale nenorocitului condamnat politic. Nu este deci de mirat, ca la urma urmelor omul înebunește.

Alături cu celula lui Șevici se afla celula lui Neciaeff.

Acest arestant trăi lung timp în lanțuri. Lanțul de la picioare îi era înadins legat de lanțurile de la mâni în așa mod, în cât arestantul trebuia mereu să stea încovoiat. Doi ani a petrecut el în această posițiune, picioarele și mâinile sale s’au umplut de rani, sănătatea sea a perit pentru tot-d’a-una, și când moartea era deja aproape, pentra a-l scăpa de aceste chinuri—călăii au crezut de cuviița sa scoata catenele și să-l scape din ghiarele morței.

Afară de Șevici și Neciaeff mai zac iu acea temnița și alți doi arestanți politici Misky și Șmaeff.

Mirsky a intrat in temniță tînăr și faimos, plin de vlaga vieței, după un an și jumătate de închisoare solitară acum el e un batrân slăbănog, un adevărat schelet.

Șmaeff a fost adus, în această temniță, în toiul iernei, și a fost aruncat intr’una din pivnițele umede și fără soare, această împrejurare de o data ’i-a tăiat firul vieței, și el scuipa sânge și piere de oftică.

După moartea împăratului Alexandru al II-lea, executat de partidul nihilist, Țarul Alexandru al III-lea, pentru a răsbuna pe tatal său, inaugurează o reacțiune tenbilă. Această reacțiune n’a cruțat nici pe arestanții politici din revelinul Alexii. Țarul a poruncit să nu se scoată acești arestanți