Această pagină a fost verificată
omnipotente secietarul său Denjkin. Această creatură scârboasă domnește în fortareață. El pradă și jefuește atât pe ofițeri, cât și pe soldați. A doua persoană grată a comandantului e colonelul Filimonoff, directorul revelmului Alexeewsky.
- Acest revelm este o temniță vestită în istoria Rusiei. Incă există celula, în care Petru cel mare cu propriiele sale mâini a strangulat pe fiul său Alexi, încă nu s’a nivelat cu totul movilița sub care s’a îngropat nenorocita principesă Taracanoff[1], încă stau în picioare celulele umede și întunecoase, fără ușă și fereastră, cu o singură gaură prin care se da altă dată apa și pâinea arestanților.
- În aceste morminte nu de mult încă se îngropau de vii victimele despotizmului. Acum doi ani (scrisoarea datează de la 1875) pe timpul inundațiunei, admistrația a avut sa facă din aceste celule magazii pentru munițiile garnizoanei, și când a fost în fine rupt zăvorul ruginit de la ușa de intrare în condor, și soldații s’au scoborât în lăuntru cu felinarul aprins, părul li s’a făcut măciucă pe podelele celulelelor zăceau schelete de oameni!
- Revelmul Alexeewsky—este o temniță secretă în fortăreața Petro-Pawlowskaia despre această temniță se vorbește la ureche Santinelele cari o păzesc se compun din soldați fără carte, stupizi și idiotisați în casarmă, cărora le este oprit sub amenințarea unei pedepse mari, de a vorbi despre locul serviciului lor.
- În această temniță secretă se comit lucruri oribile. Administratorul Fihmonoff se folosește de aceasta situație excepțională a temniței. Cantitatea mare de lemne de foc, care este destinata pentru încălzirea celulelor figurează numai pe hârtie, și din trei-zeci de sobe ale revelmului se încălzesc numai trei. Toate celulele, din această causa, au devenit umede; igrasia e oribilă, apa picură depe plafon și păreți ca într’o pivnița, temperatura iarna e sub zero, arestanții sufer de reumatizm și oftică, iar colonel Eilimonoff când inspectează temnița nu scoate șuba de pe umeri. Unul din arestanți închis în acea temnița acum 20 ani zacea solitar într’una din celule înebunit de mult. Nenorocitul alearga noaptea întreagă pun celula sa, umplând aerul cu suspinele sale lugubre.
- Locuitorii din fortăreață adese ori aud noaptea aceste suspine, și trecând iute își fac cruce. Acest arestant e Șevici.[2]
