Lucru firesc că propunerea lui Bacunin trebuia să triumfe primo, pentru că dânsul se bucura de mare autoritate printre refugiați, secundo, pentru că propunerea sa era cât se poate de dreaptă și înțeleaptă.
Pentru a împăca lucrurile și pentru a fi sigur că propunerea mea nu va fi primită, Bacunin imediat după această ședință convocă pe toți membrii alianței democratice, și anume pe cei cari făceau parte din comitetul slav.
Secțiunea aceasta care purta numele de comitetul slav al alianței democratice, se compunea din patru membri și anume: din Bacunin, Lermontoff, Sagin și eu.
Imediat ce acest comitet s’a întrunit, Bacunin ne citi o scrisoare din partea unui grup de tineri din sudul Rusiei, cari cereau ca Bacunin să le trimeață pe cine-va din ai săi pentru a se înțelege în privința propagandei prin scris în Rusia. Propunerea grupului fiind discutată, Bacunin hotări ca să plec eu la graniță, unde să mă întâlnesc cu delegatul grupului, iar locul de întâlnire, propus de mine, a fost acceptat: Iașul.
Așa dar ieșii de la această întrunire cu însărcinarea de a pleca la Iași, chiar a doua zi; pentru acest scop mi s’a dat un pașaport și bani de drum.
