mai redutabil, căci unde te voiu întâlni, e vai de tine.
— Mă ameninți ?
— Nu cu moarte, cum ai tu obiceiul, ci cu mijloacele pe cari le posedă un om cinstit față cu oameni ca tine.
După o conversație așa de aspră, Neciaeff mă întrebă dacă-l gonesc din casă. I-am respuns că părerea mea este, că dânsul nu mai poate să mă visiteze. Posomorît, fără a ’mi zice rămas bun, Neciaeff plecă. Credeam că nu ne vom mai întâlni, dar întâmplările au făcut că foarte curând am fost silit să iau parte activă în favoarea acestui om, pe care altmintrelea refusasem de a-l mai primi la mine.
Sergiu Neciaeff, plecând de la mine s’a dus la un refugiat polonez, anume Adolf Stempcowsky. Acest polonez se ocupa la Zürich cu meșteșugul de gravor pe email și porcelană, și trecea în cercurile social-democraților drept un fervent adept al marxiștilor. Având deplină încrederea lui Greilich,[1] șeful partidului social-democrat din Elveția germană, Stempcowsky a fost ales
- ↑ D Gieiholi p’atunci era un simplu legător de cărți și redactor al ziarului social-democrat Tagnecht, acum dânsul e o persoană marcantă la Zürich
