Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/77

Această pagină nu a fost verificată
78
OTHELLO
In timp ce ea de bună voie-mi țese,
Un laț în care pîn’la urmă-i prind pe toți…

Reintră Roderigo

— Ei, ce e, Roderigo?

  RODERIGO
Iată-mă alergând, dar nu ca un câne la vânat, ci ca o javră care numai ajută haita cu schelălăiala! Banii mi s’au dus pe gârlă. Azi noapte am fost ciomăgit în toată legea! Și ce-mi rămâne să spun e că m’am săturat. Mă duc înapoi la Veneția, fără un ban în pungă, dar cu ceva mai multă minte la cap…

  IAGO
Ce rău, ce rău când omul se pripește…
O rană ’ncet, încet se lecuiește,
— Lucrăm cu capul, nu lucrăm cu farmecele;
Iar capul mai gândește, potrivește…
— Nu merge strună fiindc’ai fost lovit?
Dar tu cu lovitura asta uiți
C’ai scos din circulație pe Cassio!
Sunt multe lucruri care cresc sub soare,
Dar primăvara nu vine cu-o floare…
Răbdare deci… Ia uite, crapă zorile!
Cum trece timpul când e omul mulțumit!
— Hai, pleacă… Pe curând vei ști mai multe, (Roderigo iese)
— Sunt două lucruri de făcut acuma:
Nevasta să-mi trimet numaidecât,