Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
77
CASSIO
Noapte bună, oneste Iago (iese).
Noapte bună, oneste Iago (iese).
IAGO
Mai spuie cineva că sunt om rău,
Când dau un sfat așa de cum se cade!
Nimica mai ușor decât să faci
Să-și plece-auzul buna Desdemona…
E darnică din fire cum e soarele…
Iar cât privește Maurul, — de-ar fi
Să-și lepede religia, botezul,
Credința în simbolul Mântuirei,
Așa ’l încătușează cu-o privire,
Că face ori ce vrea din el, cu-o vorbă!
Un gest al ei, e lege pentru Maur,
In mâna ei, i-o biată jucărie…
Și sunt atunci om rău dacă mi-l pun
Pe calea care duce drept la țintă?
— Dar zei deștepți ai Iadului, — cu cât
Vrea Dracul să se ’mbrace mai în negru,
Cu-atât își pune haină mai cerească…
Așa fac eu acum!… In timp ce omul,
Cinstit sărută poala Desdemonei,
Iar ea se roagă pentru el la Maur,
Otravă în ureche eu strecor,
Și-i spun că-i lucru necurat la mijloc…
Așa ca pe măsură ce îl roagă,
Pe-Othello tot mai mult să-l și desguste.
— Și astfel o ’nnegresc în ochii lui…
Mai spuie cineva că sunt om rău,
Când dau un sfat așa de cum se cade!
Nimica mai ușor decât să faci
Să-și plece-auzul buna Desdemona…
E darnică din fire cum e soarele…
Iar cât privește Maurul, — de-ar fi
Să-și lepede religia, botezul,
Credința în simbolul Mântuirei,
Așa ’l încătușează cu-o privire,
Că face ori ce vrea din el, cu-o vorbă!
Un gest al ei, e lege pentru Maur,
In mâna ei, i-o biată jucărie…
Și sunt atunci om rău dacă mi-l pun
Pe calea care duce drept la țintă?
— Dar zei deștepți ai Iadului, — cu cât
Vrea Dracul să se ’mbrace mai în negru,
Cu-atât își pune haină mai cerească…
Așa fac eu acum!… In timp ce omul,
Cinstit sărută poala Desdemonei,
Iar ea se roagă pentru el la Maur,
Otravă în ureche eu strecor,
Și-i spun că-i lucru necurat la mijloc…
Așa ca pe măsură ce îl roagă,
Pe-Othello tot mai mult să-l și desguste.
— Și astfel o ’nnegresc în ochii lui…
